Puterea lui Patru ~ Sesiunea de primavara Romania 2018 a prietenilor Bruno Groning

Buna seara,

Cu amintiri proaspete de la ultima noastra intalnire, le atasez aici spre bucuria tuturor  :

 

 

 

 

Multumiri Danei pentru poze

Cuvântarea lui Bruno Gröning de la Springe, din 4 octombrie 1958

``Dragi prieteni, acum că ați auzit numai o parte, o părticică de pe benzile pe care vi le-am pus și pe care le-ați ascultat aici, discuri pe care le-am adus nici mai mult nici mai puțin decât de la Lourdes, cred că ați putut să vă faceți măcar o mică imagine despre cât de mari sunt durerea și necazurile multor oameni. Și cum oamenii se îndreaptă acum într-adevăr către Acela, Cel de care aparțin. Atunci oamenii pot aduce rugăminţi, pot aduce rugăciuni.

Aceste bruiaje pe care le auziți (în fundal se aud destul de tare rugăciuni ș.a.), nici nu sunt înregistrate perfect, ca să le puteţi reda fără cusur. Dar pe de altă parte astfel de bruiaje există chiar şi aici, astfel că nu este posibilă înregistrarea perfectă a unei benzi, ceea ce înseamnă că ce auzim este mereu însoțit de bruiaje. Dar acestea nu sunt toate bruiajele care apar la Lourdes. Există mai multe bruiaje.

Majoritatea oamenilor care au ajuns la Lourdes, cum vă spusesem mai devreme, ajung nepregătiți pentru acest loc. Din exterior lasă impresia că sunt deja nişte adevărați credincioși. În realitate oamenii nu sunt decât evlavioși, și exprimă doar ce au asimilat, cum au crezut ei că aşa ar fi corect.

Multe ar fi de criticat aici, deoarece oamenii care caută într-adevăr mântuirea și cred că ar putea chiar s-o afle, în acel loc sunt înconjurați de atâția oameni, care nu se comportă atât de liniștit, cum ați fost dvs. aici, ci ei deranjează permanent. Continui să afirm că într-un loc atât de sfânt oamenii nu ar avea voie să se roage cu voce tare, nu cu gura, ci cu inima.

Astfel, mulți oameni nu ar mai fi deranjați de unul sau altul, aici însă sunt deranjați de marea masă de oameni. Știu că, în acest fel, mulți oameni și-ar afla mântuirea, s-ar vindeca, dar aceste bruiaje din jurul lor sunt mult prea mari și prea puternice.

Acum, dragi prieteni, veți primi adevărata învățătură. Eu însumi, sunt realmente adânc mișcat de ceea ce am văzut, cu toate că în această viață pe pământ am văzut suferințe și nenorociri mult mai mari. Dar nu e nici pe departe ca atunci, când îl privești îndeaproape pe fiecare om – nici chiar cei bolnavi, care sunt într-adevăr neajutorați, fiind dependeți de ajutorul celor din jur -, nu au înțeles încă nici pe de parte toate aceste lucruri. Iar acești oameni se lasă duși acolo, adică ei încearcă - încearcă să se însănătoșească.

Cei mai mulți nu sunt pregătiți. Iar pe de altă parte atenţia le este atât de distrasă atunci când sunt transportați la grotă în scaunul cu rotile, ba se uită în stânga, ba în dreapta, ba se uită în sus ba în jos și sunt preocupați cu fel de fel de lucruri: ce fac femeile cu poşetele lor, cu lănțișoarele lor, ce fac bărbații cu bastoanele lor sau altele de acest gen. Majoritatea oamenilor, de îndată ce au ajuns la Lourdes, au un rozariu în mână și se roagă.

Nu este o rușine, dacă vă rugați pe stradă. Dar, după cum vă spuneam, dragi prieteni, este doar o rugăciune făcută mai mult sau mai puțin cu gura. Cine oare s-a rugat într-adevăr și cu inima? Dacă m-aș fi dus chiar eu acolo - și chiar trebuie să mă duc tocmai în perioada în care sunt acolo germani -, atunci cred că mi s-ar permite, să le spun celor prezenți care este rânduiala aici, ce anume este absolut necesar.

Iar acum câte ceva despre ceilalţi credincioși [credincioşii afacerişti]. Există mulți oameni care s-au stabilit la Lourdes. Acești oameni, care au un hotel, o pensiune, un restaurant, trăiesc cu convingerea fermă că ei fac o afacere bună - și nu puteți să le distrugeți această convingere, căci ea devine realitate, devine adevăr. Și ei fac într-adevăr o afacere bună.

Dar mergeți și dvs. acolo și întrebați-i, așa cum am făcut și eu, căci în multe magazine se vorbește germana. Am întâlnit acolo mulți dintre aceşti oameni și am vorbit cu ei, am pus întrebări, dacă și în ce măsură cred. Până acum am primit mereu răspunsul: „Nu poți să crezi într-o astfel de magie, într-o ceremonie, într-o isterie.” „Nu”, le răspund eu, „dar afacerea merge bine, și sunteți convinși de acest lucru”. „Da, afacerea merge bine, dacă nu ar merge, nu am fi aici atât de mulți angajați.”

Și astfel, prieteni, vedeți cum totul este ridiculizat, cum își face apariția latura pământească și cum oamenii reușesc sa facă din toate o afacere bună. Cum să găsească vindecarea cel ce o caută, cel care într-adevăr are nevoie de vindecare, cel pe care nimeni nu l-a putut ajuta, cum să ajungă el la mântuire, cum să poată fi condus cu adevărat spre ordinea divină!?

Da, dragi prieteni, nu este vorba de noroc, căci el este mereu prezent aici. Ci dumneavoastră înșivă aveți de asemenea datoria de a înfăptui lucruri bune în această viață pe pământ, pentru ca apoi, în viața următoare, în care nu toți oamenii pot sau vor să creadă - pentru că în ziua de azi există multe învățături care sunt complet denaturate, care sunt absolut înşelătoare -, astfel încât oamenii nu pot crede că există într-adevăr o continuare a vieții, o reincarnare sau o revenire pe acest pământ, cu toate că au existat deja multe dovezi în acest sens.

Cum spuneam, fiecare om are obligația și responsabilitatea, ca atât timp cât îi este permis să existe pe acest pământ divin, să înfăptuiască lucruri bune şi, în felul acesta, să nu păţească nimic rău. Și astfel, să-și poată ocupa locul care i-a fost dat de Dumnezeu. Însă vai de cel care face rău, care își împovărează singur conștiința.

Și dacă el crede că îi merge bine aici, chiardacă pentru asta ar trece peste cadavre, așa cum obișnuiți dvs. să spuneţi, fără să-l intereseze viețile oamenilor, dacă a căzut pradă lăcomiei, egoismului și se preocupă numai de cum să câștige cât mai mulți bani, indiferent cum, crezând că el poate să-și făurească mai bine destinul. Nu, prieteni, acești oameni care au căzut pradă răului, care slujesc răul, acelora cu siguranță nu le va merge bine.

Noi trebuie să ne facem datoria aici, pe Pământ, nu numai eu singur, ci fiecare dintre dvs. Și cine nu-și cunoaște datoria, misiunea, chemarea, așa cum i-a fost lui scrisă, acela n-o poate duce la îndeplinire. El crede că se află pe acest Pământ numai pentru a-și trăi viața de zi cu zi așa cum a fost obișnuit, așa cum și-a aranjat-o aici, așa cum și-a pregătit-o, astfel ca să poată câteodată să mai stea şi cu mâinile în buzunare, pentru a duce o viață fără griji.

Nu, prieteni, nu pentru asta e ea (viaţa). Cum rămâne cu dvs., cu aproapele dvs., cum rămâne cu omenirea, cum rămâne cu viața? Ce este viaţa? Viața este Dumnezeu! Ce se întâmplă aici la Lourdes, dar și în alte părți, nu trebuie să vă povestesc în detaliu ceea ce știți deja, lucrurile bune care au loc ici și colo, unde oamenii nu speră la nimic bun, ci muncesc pentru a obține binele, se regăsesc acolo și, între timp, primesc şi binele.

Am dreptate să spun: Iubeşte, iubiți viața - pe Dumnezeu! Dumnezeu este pretutindeni. Și astfel avem și aici o mică dovadă că Dumnezeu este în realitate și cu adevărat pretutindeni. Dumnezeu dorește să locuiască în fiecare inimă, în inima fiecărui om. Și dvs., dragi prieteni, ați învățat o rugăciune când erați mici: „Eu sunt mic…” Prin asta i-ați făcut într-adevăr lui Dumnezeu o promisiune, atunci când spuneați în continuare: „…Inima mea e curată, nimeni să nu locuiască acolo, decât singur Dumnezeu.”

Vă întreb, prieteni, v-ați respectat cuvântul, promisiunea până azi? Da sau nu? Nu trebuie să-mi răspundeți cu voce tare. Dar dvs. singuri probabil știți că ați dat la o parte această rugăciune. V-ați simțit adulți, v-ați simțit în vârstă și v-ați dezis de copilărie. Să vă deziceți de copilărie înseamnă să vă deziceți de Dumnezeu.

Ați ajuns să vă simțiți superior fără să doriți asta. Ați trăit preluând credința strămoșilor dvs. că lucrurile trebuie să fie așa. „Eu sunt tata, eu sunt mama, iar copiii trebuie să mă asculte. Eu sunt mai în vârstă decât el, sunt mai în vârstă decât ea. N-o să mă învețe el sau ea pe mine, că doar știu mai multe.” Atât de elevat a ajuns omul. El este nu numai prost educat, ci și îngâmfat. El nu este smerit, ci a devenit încrezut. Și ce se întâmplă acum cu omul? Cel ce se înalţă singur, va fi înjosit.

Dragi prieteni, nu vreau să vă mai avertizez, doar un lucru vreau să vă mai spun, astfel ca să ajungeți să recunoașteți singuri, ca să știți că sunteți într-adevăr un copil al lui Dumnezeu și că Dumnezeu v-a dăruit această viață pe Pământ, astfel ca noi să putem fi activi, să ni se îngăduie să fim activi aici în această operă a Sa, pe care El a făurit-o pentru noi. Chiar și numai pentru asta ar trebui să fiți fericiți. Dar cine n-a știut acest lucru, nu a cunoscut acest sentiment de fericire, acela nici nu a putut să-l servească pe Dumnezeu.

Prin urmare cred, dragi prieteni, că prin ceea ce am avut voie să vă dau azi, știți cu adevărat ce vă este predestinat. Prin urmare, să ajungeți cât mai curând la cunoașterea de sine și – o spun încă o dată – faceți în primul rând tot ce aveţi dvs. neapărat nevoie, faceți ceea ce vă datorați dvs. înșivă.

Recuperați ceea ce ați ratat, reflectaţi asupra persoanei dvs. și gândiți-vă la trecut, la tot ceea ce ați făcut cândva prost, ce ați făcut greșit în viața pe care aţi trăit-o. Ca de acum înainte să rânduiţi totul cum trebuie și să îndreptați tot ce ați făcut greșit în trecut. Astfel vă veți răscumpăra vina. Și astfel deveniți liberi, astfel devenți demni să recepționați lucrul cel mai sfânt.

Acum, dragi prieteni, nu vreau să vorbesc numai eu. Și dvs. puteți lua cuvântul aici. Și dvs. puteți spune lucruri adevărate, nu numai cum le-ați înțeles, ci cum le-ați simțit. Dacă v-aș pune doar o întrebare: De ce veniți la mine? De ce credeți că Gröning vă poate ajuta cu adevărat? Sunteți deja convinși de asta? Sau ați vorbit cu cineva apropiat, care este convins? Îi daţi crezare? Sau ce vă determină? Ce vă determină, de fapt, să veniți aici?

Ceea ce au scris oamenii despre numele Gröning se găsește în arhiva mea de presă – adică aceea pe care o pot numi a mea, cea pe care am strâns-o eu -, care a ajuns acum să fie mai înaltă de un metru. Aici sunt adunate cele mai oribile lucruri scrise, lucruri pe care oamenii le-au purtat în ei. Astfel şi-au arătat ei adevărata lor față, 99% din ce au scris fiind minciuni. Dar astfel au debitat mult rău din ei.

....

Căci în acest timp răul se afla în ei, iar ei îşi primeau sarcina numai din partea răului, aceea de a face rău pentru a izgoni binele, pentru a distruge binele. Pentru a-i răpi omului binele, pentru a-i răpi propriul eu.

Asta este cea mai importantă lecţie, dragi prieteni, și dvs. nu trebuie să credeți că lucrurile astea au fost scrise numai în Germania în acest fel; ziare există și în America de Sud. Așa se transmit lucrurile, unul copiază de la altul, unul aude de la altul. Exact așa cum spune zicala: „Dacă o vacă ridică coada, atunci o ridică și celelalte.”

Ei, dragi prieteni, totul se rezolvă prin liniște, să nu lăsăm să ni se răpească liniștea. Cred că pot să vă spun, și trebuie să vă spun, că eu sunt un mic exemplu pentru dvs. - și nu spun: un mare exemplu. Totul se rezolvă prin liniștea cerească. Să ascult totul, să privesc totul, să suport totul cu răbdare. Să nu spun încă nimic, să răspund abia atunci când va fi venit vremea, de-abia după ce mi-au fost puse aceste întrebări. Și ceea ce a fost scris reprezintă întrebări la care știu să răspund cu toată liniștea.

.....Asa se întâmplă cu tehnica, dar în planul divin nu se întâmplă aşa. Ca el să poată spune: „Ce nu pot face eu, pot face ceilalți. Dacă nu mă descurc aici, atunci există altcineva care o va face pentru mine. Şi de ce să n-o facă?” Nu sunt un învățat. Atunci cum de îndrăznesc să scriu totul avocaților, tribunalelor sau justiției, să le scriu exact aşa cum stau lucrurile în realitate. Cum de ajung juriștii să spună: „Da, acum recunosc că mai avem de învățat de la Gröning.”

Nu vreau laude, prieteni, nu, dar eu nu am învățat lucrurile astea. Nu am mers la școală. Am învățat numai alfabetul și cuvintele, așa cum le aud și azi, nu mai mult! Cum vorbesc oamenii, cum se exprimă, cum sunt denumirile!? Ce cuvânt folosesc ei pentru una sau pentru alta!? Nu doresc mai mult. Am nevoie doar de atât cât să pot să vă fac să înțelegeți, să pot să vorbesc limbajul dvs., o altă limbă nici nu mă interesează.

Nici măcar să vorbesc, nu este chiar atât de necesar. Asta constat tot timpul când mă aflu în țările vecine, acolo unde oamenii nu stăpânesc limba germană și nici nu sunt stăpâniți de ea, au propria limbă maternă. Nu e necesar să le vorbesc. Ce-i drept, eu vorbesc germană, iar ei vorbesc franceză, italiană sau engleză, sau alte limbi. Dar ne înțelegem, se creează imediat o legătură. Acești oameni simt asta.

Da, ar fi mai deștept să nu vă vorbesc aici germană, ci să vorbesc altă limbă. Urmați-vă simțămintele! De aceea vă și întreb mereu: „Ce simţământ aveți?”, sau „Cum vă simțiți aici?” Vreau să spun că aici este un început fără de sfârșit, de care sunt eu însumi convins, așa cum îmi confirmă tot mereu oamenii.

Ați trăit şi pînă acum cu credința: „Trebuie să ajung personal la Gröning”, sau „Gröning trebuie să vină personal la mine”, sau „…să vină personal la noi”. Prin personal vă referiți la acest mic corp, și că trebuie să-l auziți. „Și mai trebuie să-i și spun ce mă supără”, eventual să-i descrieți boala. Aici nu este tratată boala, ea este tratată de către medici, de către domnii reprezentanți ai medicinii clasice. Există și terapeuți, există și oameni care lucrează cu pendulul, există tot felul de metode. Și eu sunt un om care pendulează, dar eu pendulez de la un loc, de la un oraș la altul, dar și de la o țară la alta.

Prieteni, aici nu se tratează boala. Renunțați la ideea asta! Aș putea să vă aduc destule dovezi, şi chiar o voi  face, că, cu cei mai mulţi dintre oamenii care au aflat vindecarea, nu am avut contact fizic. Nu am stat faţă în faţă cu ei, nu eram unii lângă alţii, aşa cum sunteţi dvs. aici. Numele Gröning este fără importanţă. Așa se numește doar corpul meu, ăsta nu sunt eu.

Iar adevărul este acolo unde oamenii… Dacă e să aleg un caz, numai unul din cele multe – sunt cu miile -, de exemplu cel al unei fete din sudul Franței, de care v-am povestit deja ieri, care nu se simțea bine, al cărei corp era bolnav, cum ați spune dvs., dar eu aș spune: în el era dezordine. Și această fată a auzit numai câteva cuvinte, adică mai întâi l-a văzut pe „cel mic de statură” intrând, apoi a auzit câteva cuvinte în germană. Dar asta era complet neesenţial.

A sărit imediat în picioare și a spus: „Nu mai am dureri.” Eu vorbeam în continuare, nu m-am lăsat deranjat. Ea a preluat apoi suferințele celor care stăteau lângă ea. Și aceștia, la rândul lor, au spus că nu mai au dureri. Ce fel de om este ăsta! Două, trei cuvinte în franceză înțeleg și eu, ca și engleză sau altele. Nu e necesar, însă. Nu e necesar să înțelegi, să înțelegi cuvintele, ci să-i înțelegi pe oameni, despre asta este vorba.

Fata asta, şi ea a înțeles. Așa că i-am dat niște bile. Și la ultima mea vizită mi-a povestit că i-a dat unui copil una dintre aceste bile, un copil care avea corpul complet paralizat. Nu i-a spus nimic copilașului despre Gröning. Acestui copil i-a pus doar o singură întrebare: „Copilaș drag, crezi că Dumnezeu îți va da înapoi sănătatea?” „Da.” „Privește, există un om care ți-a făcut acest cadou, și care va ști să te ghideze.”

Copilul a spus: „Da, cred în asta”, și încă altele acest sens. Copilul a ținut bila în mână și nu i-a lăsat nici măcar pe părinți să o atingă. Și de la o zi la alta lucrurile s-au schimbat și s-a întâmplat ceea ce copilul i-a povestit apoi fetei: „Ia uite, piciorușele mele se mișcă, revine viața în ele, uite, ăsta se mișcă deja, e pentru prima oară. Se încălzesc. Prin corpul meu trece un curent, care mă pătrunde din ce în ce mai tare și totul se pune în mişcare.” Iar fata a răspuns: „Da, copile, și eu cred pentru tine, așa cum și tu crezi.”

Sănătatea este totul. Copilul se bucură azi de sănătate deplină. Din păcate, nu am putut nici să-l văd și nici să vorbesc cu el. Părinții au plecat cu copilul în concediu, fiindcă asta și-au dorit. Nu pot acum să-mi dau importanţă și să spun: „Acum o să le scriu la toţi, ca să le cer: puneți-vă acum în mișcare!” Nu, nu voi face asta. Cum vă spuneam, nu l-am întâlnit pe copil. Și totuși sunt fericit, numai când aud şi să aflu asemenea lucruri.

Nu sunteți și dvs. fericiți?

 Vedeți, acestui copil i s-a spus puțin. Numele Gröning nici nu a fost amintit. Dar a fost amintit Dumnezeu. Acest copil crede, şi încă cum – și într-adevăr a crezut. Da, copilul are nevoie doar să i se dea legătura – numele Gröning este nesemnificativ. ``

Multumiri :

 

In memoriam :

NAMASTE
G